Ni se propune un standard la inaltimea caruia vrem si facem tot ce putem ca sa ne ridicam. Timpul trece si asteptarile noastre fata de noi, raportate la standardele impuse de familia, cultura, societatea, religia in care traim devin din ce in ce mai diferentiate si, in unele cazuri mai greu de atins. Dar ne dam silinta sa fim elevi buni, studenti buni, angajati buni, parteneri buni, parinti buni.
Daca am ajuns la tinerete, majoritatea dintre noi am bifat deja bornele auto-impuse referitoare la studii, job, cariera, statut profesional si personal.
Avem un job, o pozitie, poate o cariera. Avem parteneri si multi dintre noi avem si copii.
Simtim ca imbatranim si ca ne-am facut datoria fata de societate si pentru perpetuarea speciei si ca ce-a fost mai bun in viata deja a trecut?
Eu vreau sa cred ca cei mai multi dintre oameni vor raspunde cu nu. Vreau sa cred ca multi dintre noi vom ajunge sa-i dam dreptate lui Jung care a spus ca ”viata incepe la 40 de ani” si ca ”pana atunci faci doar cercetare”.
De ce cred ca timpul trece in favoarea noastra?
Pentru ca dupa ce am bifat tot ce se astepta de la noi putem gasi in interior curajul si spatiul pentru a ne intreba: am facut tot ce se dorea de la mine, tot ce au vrut altii, acum am un ocazia sa ma gandesc ce vreau EU pentru mine.. Si inainte de toate, cine sunt EU de fapt?
Dupa ce etica pe care am invatat-o si care se raporta la eternul primum non nocere (sa nu faci rau) se referea in primul rand la ceilalti (cum sa-i respectam, cum sa-i cinstim, cum sa nu-i ranim) avem timp sa ne intrebm cum sa nu ne facem noua rau sau si mai bine, cum sa facem sa ne fie noua bine.
Dupa ce am bifat toate cerintele lumii externe mai mult sau mai putin, avem ocazia sa ne intrebam ce vrem sa facem cu experienta pe care am dobandit-o, cum vrem sa ne ingrijim de cicatricile pe care ni le-au lasat accidentele si incidentele traite (cu alte cuvinte avem ocazia sa alegem ce vrem sa facem cu ceea ce a facut trecutul din noi, sa alegem ce vrem sa devenim in urma experientelor traite/ suferite).
Putem sa incepem sa ne simtim bine cu noi, sa ne iubim corpul si apucaturile bizare, sa fim mai toleranti sau dupa caz mai transanti cu ceilati, sa alegem ce vrem noi, si, cum se spune, putem ajunge in sfarsit sa simtim ca, zi dupa zi suntem tot mai aproape sa traim viata pentru care am fost creati (ceea ce intr-o traducere in argou psihologic ar insemna ca suntem aproape de sufletul nostru si ne lasam ghidati de el, in loc sa ne mai lasam ghidati de standardele lumii exterioare interiorizate in timp).
Timpul trece in favoarea noastra daca avem curajul sa ne intrebam la un moment dat ce e cu noi pe lume, ce vrem pentru noi de la viata si ce vrea sufletul nostru de la viata noastra.
