Trauma si capacitatea de a simti este titulul unei conferinte de neratat, sustinuta de Donald Kalsched pentru Societatea Romana de Analiza Jungiana, dar este si o parte a unui raspuns al meu personal la intrebarile care ne macina in ultima vreme, in legatura cu divizarea dintre oameni si situatia dramatica prin care trecem, cu un procent atat de mare din populatie care fie neaga existenta pandemiei, fie proiecteaza propriile insecuritati si atitudini inconstiente, refuzand vaccinarea care ar putea sa ne faca multora dintre noi vietile mai usoare.
Capacitatea de a simti este esentiala pentru dezvoltarea emotionala si pentru sanatatea psihica. Din pacate, in cazul in care psihicul sufera traume timpurii aceasta capacitate de a simti, si de a procesa emotii este sever afectata, uneori pana la punctul in care persoana afectata ramane complet deconectata (disociata) de trairile sale.
Pentru a ne maturiza emotional si a reusi sa fim empatici, avem nevoie de un mediu securizant in care sa crestem si de parinti care la randul lor sa fie empatici si sa ne inteleaga nevoile emotionale si sa ne sustina sa depasim momentele dificile de teama, frustrare, neputinta, pierdere, furie. Cati dintre noi am avut parte de asa ceva? Cati dintre oamenii care acum sufera in spitale sau ii fac pe altii sa sufere prin lipsa lor de precautie au avut parte de asemenea conditii de a se dezvolta? Este o intrebare retorica, dar stim ca in cultura noastra exista un fundal de trauma care se transmite transgenerational de multe zeci, probabil sute de ani. Trauma psihologica duce la disocierea de afecte si sentimente, si disocierea de propriul corp.
Aceasta disociere de afect si sentimente este in acelasi timp o cauza si o consecinta a traumei. Dar, ulterior piederii capacitatii de a simti, oamenii isi pierd capacitatea de a empatiza, de a le pasa de ei insisi sau de altii.
Ceea ce se vede acum la suprafata este doar un comportament greu de inteles de catre o mare parte a omenirii. S-au scris nenumarate articole care incearca sa explice ratiunile (daca le putem numi asa) pentru care lumea nu are incredere in politicieni, in presa, in sistemul medical, si in ultima instanta in noile vaccinuri importiva Covid-19. Dar tot ceea ce am gasit legat de aceasta tema se leaga de partea cognitiva (lipsa de educatie, informatii contradictorii, si altele asemenea).
Sunt putini cei care incearca sa inteleaga si aspectele emotionale si psihopatologice ale acestor fenomene. Si cand spun aspecte emotionale ma refer la oameni care si-au piedut capacitatea de a simti, de a empatiza, de a le pasa. Oameni ale caror structuri psihologice se bazeaza pe mecanisme de aparare rigide (negarea si proiectia in cea mai mare parte). Oameni care au nevoie sa nege realitatea pentru ca nu pot face fata angoasei, insecuritatii, pentru ca eul lor este prea vulnerabil si prea fragil; oameni care nu sunt suficient de constienti ca sa realizeze ca aspectul de care se tem deja s-a intamplat, asa cum spunea Winnicott, adica raul pe care il proiecteaza in exterior fie sub forma unor teorii ale conspiratiilor fie prin propagarea de stiri complet false despre aspecte stiintifice pe care nu au cum sa le cunoasca, nefiind specialisti se afla de fapt in interiorul propriului psihic, sub forma unui persecutor interior.
Este usor sa ne divizam si sa ne dezicem de semenii nostri care aleg diferit, este mult mai dificil sa empatizam cu acestia. Dar tocmai aceasta capacitate de a empatiza, sau lipsa ei, cred eu este cheia intelegerii fenomenelor actuale legate de cum aleg oamenii sa se protejeze pe ei si pe cei din jur, sau cum nu o fac.
Va recomand cu multa caldura conferinta lui Donald Kalsched. El este specialistul de marca in lumea psihanalitica si jungiana in aceasta problematica si va poate raspunde mult mai in detaliu la intrebarile pe care poate le aveti, in legatura cu capacitatatea noastra, a oamenilor, de a simti.
Detalii despre conferinta gasiti pe pagina Societatii Romane de Analiza Jungiana, Clubul Jung.
Daca doriti sa va inscrieti, completati acest formular: www.surveymonkey.com/r/NNP8XVG
