Nu neaparat... depinde in ce conditii supravietuiesti si care este pretul pe care il platesti pentru supravietuire...
Din punct de vedere emotional, anumite situatii extrem de dificile prin care trecem de-a lungul vietii, ne pot dezmembra, schilodi, innaspri sau chiar ne pot deconecta de trairi, in situatia in care evenimentul traumatizant a fost prea puternic pentru resursele emotionale de a-l gestiona in momentul in care a aparut.
In concluzie, daca nu suntem destul de puternici emotional si de abili in a gestiona emotii puternice, "ce nu ne omoara" ne poate face mai saraci, mai disociati de partea noastra vulnerabila, de emotiile noastre. Este vorba de un mecanism de protectie, care da, ne ajuta sa supravietuim. Dar nu neaparat mai puternici, in niciun caz intregi.
In schimb, daca "ce nu ne omoara" vine pe un fond mai aproape de maturitatea emotionala, daca reusim sa ramanem atenti, constienti de emotiile si sentimentele dificile, sa le intelegem sa le dam un sens, fara s incercam sa fugim de ele, sa le anesteziem sau sa ne ascundem sub pres, cu adevarat putem spune ca devenim mai puternici. Putem spune ca dobandim mai multa incredere. Iar increderea este un ingredient esential al sanatatii (emotionale, relationale, spirituale daca putem spune asa) si al puterii personale. Al puterii de a trece prin viata constienti si responsabili, fara sa ne (mai) victimizam, fara sa ne descumpanim, fara sa ne acrim.
Increderea este prima treapta a experientei spirituale, iar spiritualitatea este intr-un fel legata de sanatatea emotionala. Increderea in sine conditioneaza increderea in cei din jurul nostru si in misterul vietii in Univers.
Increderea se dezvolta in primele momente ale vietii (de fapt chiar din viata intrauterina, conform studiilor mai recente) si depinde foarte mult de calitatea relatiei cu persoanele care ne-au ingrijit initial (de multe ori fiind vorba de propria mama).
Daca aceasta relatie a fost nesatisfacatoare, crestem mai putin dispusi sa avem incredere in lume. Increderea in noi insine, de asemenea depinde de gradul in care am fost ocrotiti si oglinditi in copilarie.
Dar chiar si daca nu am trait in cele mai bune conditii, chiar neavand parinti suficient de buni, putem sa ne redobandim increderea, in noi, in ceilalti, in sursa vietii.
Este un proces lung, care cere dedicatie si disciplina, care poate fi obtinut (si) printr-o psihoterapie psihodinamica, si care functioneaza.
Si astfel, atunci cand avem incredere, ceea ce nu ne omoara, ne face mai puternici.
Aveti incredere?
