Ma consider norocoasa, pentru ca intensitatea pasiunii mele m-a ghidat mereu, nelasand prea mult loc de decizie ratiunii mele pragmatice.
Am intrat la Universitate, la Facultatea de Psihologie, fara sa fac o ora de meditatii in prealabil. Concurenta era de 18 canditati pe un loc, iar eu am reusit chiar sa intru cu bursa. Atat eram (si sunt) de determinata.
Firea mea autonoma, dar si necesitatea de a-mi finanta formarea in psihoterapie (care a fost, este si ramane foarte costisitoare) m-au adus, printr-o intamplare de bun augur la departamentul de servicii pentru clienti al unei mari corporatii, unde am simtit ca ma potrivesc foarte bine si unde am invatat cu adevarat ce inseamna profesionalismul, ce inseamna sa oferi servicii de calitate, ce inseamna sa fii omul potrivit la locul potrivit.
Ador sa lucrez cu oameni. Sunt fericita sa imi ofer serviciile. Sunt norocoasa, pentru ca am facut mereu ceea ce mi se potrivea, intr-un fel sau altul.
Am urmat un master de psihologie analitica (Jungiana - calea deschisa de Carl Gustav Jung, pornind de la psihanaliza), apoi formarea in psihoterapie analitica. Nu am fost multumita. Simteam ca am nevoie de mai mult. Am incercat si formarea in gestalt terapie pentru ca acolo exista un program cu formatori straini. Nu a fost ceea ce aveam nevoie.
In anul 2010 l-am cunoscut pe primul meu supervizor jungian, analist jungian certificat de IAAP (Asociatia Internationala de Psihologie Analitica) si am fost sigura ca vreau sa urmez aceasta cale.
Incepand cu acel an mi s-au deschis multe perspective noi, cele despre care am simtit intotdeauna ca exista si pe care le-am cautat intuitiv. L-am descoperit pe Donald Kalsched (tot analist jungian) si aceasta descoperire, iar ulterior intalnirea cu el personal mi-au schimbat viata.
Psihanaliza este in mare masura o arta, este o profesie de vocatie si cere dedicatie totala. A trebuit sa aleg intre jobul obisnuit, si foarte confortabil si viata de liber profesionist cu avantajele si dezavantajele ei.
In 2013 m-am alaturat echipei Asociatiei Sol Mentis, ca manager de proiecte de sprijin emotional pentru copii din comunitati vulnerabile si ulterior am ajuns sa coordonez activitatile asociatiei. Aici am putut sa imbin calitatile mele de organizator cu cunostintele mele de psihologie si cu placerea de a vorbi in public si de a preda. Inca un motiv sa ma consider norocoasa si sa fiu recunoscatoare destinului meu.
Am continuat sa ma formez direct in cadrul Asociatiei Internationale de Psihologie Analitica (prin programul lor dedicat acelor terapeuti pasionati de analiza jungiana din tarile in care nu exista scoli de formare acreditate).
Aceasta formare extrem de costisitoare din toate punctele de vedere (material, al timpului, al vietii personale, al suferintei cauzate de revizitarea zonelor vulnerabile si a istoriei personale ingropata adanc de tot) a fost cea mai buna investitie din viata mea. Am scris de mai sus ca sunt determinata. Este o formare pentru care trebuie sa ai curaj, asa cred eu. Pentru intalnirea cu propriul sine, iti trebuie mult curaj, si multa incredere in necunoscut. Ma bucur ca eu m-am nascut cu aceste daruri. Nu stiu cui ar trebui sa-i multumesc pentru ele, dar sunt recunoscatoare pentru ceea ce mi se intampla. Cred ca povestea mea ar putea ilustra bine proverbul: ”Dumnezeu iti da, dar nu-ti pune in traista!”
Asa cum spune Jung, nu sunt ceea ce au facut parintii sau trecutul meu din mine, ci sunt ceea ce am ales sa devin.
Astazi, darul cel mai de pret din viata mea il consider propriul meu proces de analiza personala. Am lucrat mult, am lucrat cu analisti profesionisti din Asociatia Internationala de Psihologie Analitica si, mai ales, am lucrat cu sufletul meu.
Simt cu adevarat ca am avut parte de (probabil) cea mai buna formare profesionala disponibila si de experienta celei mai ofertante scoli a vietii.
Ceea ce va doresc si voua!
