Nu a surprins pe nimeni realitatea ca abuzul este un fenomen global, si cel mai probabil, la fel de vechi precum omenirea.
Dar s-au ridicat intrebari, s-au generat discutii, s-au creionat idei despre cum am putea sa facem ceva, sa fim schimbarea pe care vrem sa o vedem in lume.
Relatiile intre barbati si femei, intre masculin si feminin sunt, pe de o parte, inscrise in propria noastra natura, pe de alta parte sunt complicate si impovarate de mii de ani de neintelegeri, nedreptati, frica, persecutie, abuz. Pe undeva, intre aceste doua repere (cel biologic si cel cultural-contextual) isi face loc cu perseverenta dorinta noastra de uniune (uniune mistica i se mai spune chiar), de contopire, de a ne pierde diferentele si de a ne regasi intr-o imbratisare metaforica sau cat se poate de fizica cu celalat, cu sexul opus, cu diferitul, cu necunoscutul.
Nu vreau sa fiu partinitoare, desi sunte femeie, desi ...si eu (#metoo). Asa cum am scris in titlu, mai ales si eu vreau sa fie respect si pace intre barbati si femei.
Iar pentru asta incerc sa fac ce tine de mine. Sa gasesc solutii, sa repar ceea ce nu merge.
Si ce cred ca nu merge? Multe nu merg intre feminin si masculin...
Cred ca exista o mare lipsa de disponibilitate catre dialog. Pentru ca suntem imbibati in prejudecati culturale vechi si greu de contracarat, care se perpetueaza in cercuri vicioase generatii dupa generatii.
Barbatii sunt asa ....(completati voi spatiile), femeile sunt pe dincolo.... (din nou completati).
Crestem si devenim constienti ca suntem diferiti (noi fetele de ei baietii, si voi baietii de noi fetele), crestem si simtim ca este ceva misterios ce ne atrage la ei, la ele, la cei diferiti de noi. Si devenim vulnerabili. De fapt devenim constienti ca suntem vulnerabili odata cu constiinta asupra diferentelor dintre noi. Si atunci se intampla ceva. Facem pasi inapoi, ne refugiem in grupurile noastre de gen (fetele mai degraba intre fete, baietii mai degraba intre ei) si incepem sa "inventam" sau sa ne reamintim "teorii" despre cum sunt ceilalti. Teorii pe care le preluam fara sa facem propria noastra cercetare, fara sa ne dam timpul sa ajungem la propriile concluzii, si mai ales fara sa cerem indrumare de la persoane care ar putea sa aiba mai multa experienat de viata si ceva intelepciune incat sa ne incurajeze sa cautam pe cont propriu, sa nu credem in lozinci... sa experimentam, si poate cel mai important, sa avem incredere.
Pentru ca, de ceva timp, poate mii de ani chiar, increderea nu a fost ingredientul principal in relatiile dintre oameni, dar mai ales intre barbati si femei.
Nu poti sa ai incredere intr-un om care nu te trateaza cu respect, dar, nu stiu cum sa o spun ca sa fie cat se poate de clar, in relatii nu exista doar un abuzator lipsit de respect (mereu acelasi) si o victima lipsita de protectie (mereu aceeasi). In relatiile de putere (cele in care nu exista respect si in care nici gand sa existe incredere) rolurile se schimba pe nevazute. Victima are o putere ascunsa, adesea inconstienta asupra abuzatorului. Ei sunt legati si condamnati intr-un fel la acest dans al puterii, cand unul, cand celalalt sa fie abuzatorul. Suntem condamnati sa dansam acest dans care ne face vesnic nefericiti, atat timp cat nu devenim constienti ca suntem partasi la aceasta situatie.
Din pacate, multe dintre teoriile despre feminin si psihologia femininului sunt scrise de autori care sunt in grad inalt masculini :), masculi, barbati, si tind sa cred ca teoriile lor sunt marcate inconstient de teama pe care o au sau o aveau fata de feminin (despre care de altfel s-a si scris o gramada), asa ca nu stiu cat sunt de compatibile cu realitatea, dar sunt foarte bune ca puncte de plecare in discutii.
Si pentru ca nu cred atat de mult in teorii, m-am gandit ca cel mai bun lucru pe care il pot face este sa aflu singura despre masculin si feminin si despre relatiile dintre ele. Asta va si propun, sa o luati de la zero, sa aflati singuri ce e una si ce e cealalta si ce relatii pot sau nu pot sa existe intre ele.
Masculinul nu este doar in barbati si femininul nu este doar in femei. Sunt doua principii complementare din a caror intalnire si reactie se naste tot ce cunoastem pe lume (idei, arta, obiecte, fiinte, tot ce vreti).
Intalnirea dintre principiul masculin si principiul feminin misca lumea, da viata, creaza. E ceva de o importanta colosala. Merita investigata. Merita experimentata, merita traita deplin.
Dar cum te poti intalni cu incredere si deschidere cu ceva/ cineva despre care crezi numai lucruri negative? Cum te poti intalni cu ceva/ cineva despre care crezi ca te va abuza, viola, nedreptati, folosi?
Cum te poti intalni cu cineva despre care crezi ca vrea sa iti ia puterea, banii, care vrea sa te castreze, sa te foloseasca, sa te critice, sa te umileasca?
Te poti intalni, dar de pe pozitii de forta. Pozitiile in care cei mai multi oameni sunt acum.
Si e trist.
Propun sa ne repozitionam fata de masculin si fata de feminin. Propun sa nu ne mai raportam la exterior, la barbati si femei, pentru inceput. Ci sa ne raportam la noi insine. La aspectele noastre de masculinitate si feminitate. Sa ne dam timp sa le cunoastem si sa ne dam si mai mult timp sa intelegem in ce relatii sunt masculinul si femininul in noi insine (asa cum ne indeamna filosofiile orientale si psihologia Jungiana, aici in vest).
Sa incepem fiecare cu ce este in gradina lui. Apoi sa ne gandim la #metoo. La cand am fost abuzati/ abuzate, dar in egala masura si la ce a trezit abuzul in noi. Cand am devenit noi abuzatori/ abuzatoare si cand am lasat resentimentele si dorinta de putere sa guverneze relatiile dintre noi si ceilalti.
Sa incercam sa ramanem in incinta, cum spunea un banc vechi. Sa nu cautam imediat vinovatul in exterior.
Da, abuzul exista. Este real, se intampla si mi s-a intamplat. Nu trebuie tolerat. Dar, responsabilitatea recuperarii/ vindecarii dupa abuz este 100% a noastra (a fiecaruia, victima si agresor). Pentru ca daca nu facem eforturile de a ne vindeca, inconstient ne vom transforma in abuzatori ai acelora care sunt vulnerabili (indiferent de gen), si vom perpetua abuzul continuind sa aratam cu degetul catre ceilalti, considerandu-i unici responsabili.
Schimbarea incepe cu tine, eu cred acest lucru. Asa ca am inceput de cativa ani buni sa ma ocup sa imi vindec ranile. Am fost surprinsa si de adancimea lor, si de ura si resentimentele pe care le genereaza, dar mai ales de capacitatea de iertare, transformare si vindecare pe care am descoperit-o in psihic. Nicio legislatie, niciun program de preventie si educatie nu va face aceasta munca in locul nostru. Fiecare din noi, asumat feminin sau asumat masculin (ca sa nu zic barbat, femeie, nu este un articol doar pentru heterosexuali), are responsabilitatea de a se uita in interior sa vada in ce relatii sunt principiile masculin si feminin acolo, si cum sta treaba cu abuzurile, cu transformarea celuilalt in obiect al dorintei, cu raporturile de putere, cu ne-increderea etc.
Apoi vom putea sa stam de vorba. Si sunt optimista, va fi respect, si va fi predominant pace..
sursa foto: pinterest
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu