Nu ne nastem
femei ci devenim femei, a spus Simone de Beauvoir in 1949, usurandu-ne putin
misiunea de a ne (re)descoperi identitatea si autenticitatea ca femei,
fiecareia dintre noi.
Indiferent daca
v-ati gandit sau nu la asta pana acum, indiferent daca sunteti femeie sau
barbat, va provoc sa va intrebati ce inseamna o femeie? Este o femeie doar o
femela, din punct de vedere biologic, dotata cu organe genitale femeiesti
(ovare, uter) sau este mai mult decat atat? O fiinta unica, o persoana, un
rezultat unic si original al influentelor biologiei, fiziologiei, culturii,
experientelor si a interactiunilor cu alte fiinte, cu alte persoane?
Eu o cred pe
Simone, si nu consider ca m-am nascut femeie, ci ca sunt in plin proces de a
deveni o femeie unica.
Am intalnit multe
femei, si ele unice, si ele in procesul devenirii, in munca mea si tuturor le
sunt recunoscatoare pentru o bogatie de experiente si de concluzii cu care am
ramas.
Am intalnit si
multe femei care nu si-au pus intrebarea daca s-au nascut sau au devenit femei,
care nu stiau ca sunt femei (adica fiinte de sine statatoare, unice, frumoase,
puternice, autonome). Aceste intalniri m-au influentat poate si mai mult, si
m-au motivat sa explorez aceasta tema (identitatea feminina) si sa vorbesc
despre ea prin cuvinte si prin fapte.
Mi-am asumat ca
misiune sa fiu un exemplu si un ghid pentru fete si femei care cauta sensul
identitatii, dar si pentru barbati care cauta si ei un sens pentru completitudine,
pentru parteneriat, pentru propria lume interioara si mai ales pentru relatia
cu aceasta.
Cand ne formam
(ca femei, dar este valabil pentru oameni in general, deci in egala masura si
pentru barbati), avem nevoie de validare. Avem nevoie sa stim ca suntem in
regula, ca suntem valorosi, valoroase. Dar cine ne poate oferi aceasta
validare? Cu siguranta nu cineva care nu poate recunoaste valoarea, in cazul de
care vorbesc care nu pune pret pe feminin, pe femeie.
Uitati-va in jur,
uitati-va la stiri, uitati-va in ziare. Sunt femeile valorizate? Si daca
raspunsul este da, sunt ele valorizate suficient? Traim intr-o cultura care
apreciaza femeia si o sustine? Sunt intrebari deschise, desigur ca raspunsurile
sunt subiective.
Ma uit in jur
curioasa si observ femei care merg la lucru, care duc sacose cu mancare acasa,
care gatesc, care spala, care poarta copii in pantec sau in brate, care duc
copii la scoala, la gradinita, care calca, femei care merg in vizite la persoane dragi la spital, femei care fac
voluntaiat (aici va spun sigur, din experienta, persoanele care fac voluntariat
sunt in majoritate covarsitoare femei), femei care se aduna si rad, glumesc,
isi spun o vorba de incurajare, femei care creaza, femei care trateaza, femei
care educa, femei care matura pe jos, care conduc (tramvaie, masini,
departamente, companii)...
Ma intreb cate
dintre ele aud frecvent feedbackuri pozitive, cate primesc recunostinta
(directa sau indirecta) pentru energia pe care o pun pentru bunul mers al lumii,
cate sunt constiente ca au devenit femei?
Am avut sansa sa
cunosc personal femei care si-au facut o misiune din a ajuta fetele si femeile
sa se cunoasca si sa se pretuiasca, si imi propun si eu sa duc mai departe
acest cadou pe care l-am primit, incurajand si sustinand mamele sa isi ajute
fetele sa se pretuiasca si ghidand femei in procesul de auto-cunoastere.
