Uneori se intampla sa aud persoane care considera ca pretul pentru o sedinta de psihanaliza (psihoterapie psihodinamica) este prea mare si ma gandesc ca oamenii din afara profesiei au diferite reprezentari despre cat "ar trebui" sa coste psihoterapia, dar cel mai probabil nu stiu de unde vine acest cost. Asa ca m-am hotarat sa aduc cateva clarificari pentru ca lumea sa fie mai corect informata despre ce costuri sunt platite de clienti atunci cand achita o sesiune de psihoterapie.
In medie, in acest moment, pe piata de servicii private de psihoterapie din Bucuresti preturile variaza intre 150 de lei si 450 de lei pentru o sesiune cu durata variabila intre 30 si 60 de minute.
Cei mai multi profesionisti pe care ii cunosc si care practica prsihoterapia in cabinetul privat, factureaza undeva intre 200 si 300 de lei pentru o sesiune.
Pentru servicii similare, in tarile din vestul Europei tarifele sunt cel putin duble.
Este adevarat, serviciile de psihoterapie de lunga durata se adreseaza din start acelor persoane dispuse sa faca un efort pentru propria vindecare, si acest efort nu este doar de natura materiala, ci e vorba si de efortul de a reflecta, de a sta cu starile dificile, de a renunta la tipare distructive, de a petrece timp suficient pentru introspectie.
Din experienta practica as spune ca cei pregatiti sa faca acest efort nu sunt surprinsi de costul psihoterapiei.
Dar totusi, de ce costa atat o sedinta? Sau mai exact, care sunt costurile pe care profesionistul le are de acoperit prin pretul unei sedinte?
Pe de o parte, psihoterapeutul liber-profesionist are o afacere personala, chiar daca este "doar" un cabinet individual. Si aceasta afacere implica niste costuri obiective:
- taxe si impozite (similare cu taxele pe care le platesc angajatorii pentru salariile anagajatilor)
-chirie
- utilitati (unele dintre costurile pentru utilitati pentru persoane juridice nu sunt subventionate ca cele pentru utilizatori casnici)
-servicii de contabilitate
-taxe profesionale
Majoritatea acestor cheltuieli sunt lunare si trebuie platite chiar si in perioadele cand terapeutul nu lucreaza (adica in vacantele sale, ale clientilor sai sau in timpul sarbatorilor legale)
La acestea se adauga si alte costuri de administrare a afacerii, optionale, dar importante si ele: servicii de promovare, domenii online etc.
Am clarificat ca fiind vorba de o entitate legala si fiscalizata, o parte din pretul unei sesiuni reprezinta efectiv costuri pe care terapeutul le are de platit lunar.
Apoi, costurile cu formarea profesionala sunt si ele proportionale cu gradul de pregatire a specialistului. Pot ilustra cu exemplul meu si al mai multor colegi din Societatea Romana de Analiza Jungiana (Clubul Jung): am terminat facultatea de psihologie la Universitatea Bucuresti in 2002 si am continuat sa ne formam (in tara si ulterior in strainatate pentru a fi si mai bine pregatiti) timp de inca 16 ani in cazul meu, chiar 17 ani sau mai mult pentru unii colegi, pana cand am obtinut certificarea de analist Jungian din partea Asociatiei Internationale de Psihologie Analitica. In mod similar, profesionisti din alte asociatii de psihoterapie psihodinamica petrec ani de zile formandu-se si specializandu-se mult timp dupa incheierea studiilor si a formarii lor de baza.
Formarea profesionala implica niste costuri in bani, timp si energie (direct proportionale cu calitatea cursurilor) presupuse de sutele de ore de analiza personala si supervizare, cursuri de formare teoretica, cursuri de formare continua, cursuri de masterat, in unele cazuri studii doctorale, participari la conferinte internationale si nationale, cursuri de formare continua obligatorii pe toata durata vietii si taxe profesionale anuale in functie de afilieri.
De asemenea, ceea ce probabil nu au in vedere clientii este ca un profesionist in domeniul psihoterapiei nu poate lucra 40 de ora pe saptamana, ca majoritatea salariatiilor (intre noi fie vorba, uneori sunt 40 de ore teorectice, pentru ca e foarte dificil si extrem de solicitant practic sa muncesti efectiv 40 de ore saptamanal).
Standardele indicate de diferite scoli de psihanaliza recomanda practicienilor sa lucreze intre 16 si 22 de ore pe saptamana. Exista chiar si organizatii care interzic membrilor lor sa munceasca mai mult de 24 de ore saptamanal.
O ora de munca in psihoterapie te angajeaza total, secunda de secunda cu minte, afecte, corp, asocieri personale. Atentia pe care psihoterapeutul o acorda clientului sau nu se compara cu niciun alt tip de atentie. Este solicitanta, este un ingredient crucial in procesul de vindecare si... da, costa :). In plus, terapeutul le acorda timp clientilor si in afara sedintelor propriu zise. El citeste, reflecteaza, participa la supervizari, redacteaza rapoarte, acorda in continuare atentie in diferite moduri persoanelor cu care lucreaza.
Daca luam in calcul costurile mentionate mai sus (care pot ajunge cam pe la 50% din onorariu), faptul ca un terapeut poate lucra in siguranta cam 22-24 de ore maxim saptamanal precum si faptul ca vacantele sale sunt neplatite (!), plus faptul ca in perioadele de sarbatoare (vacanta de iarna, vacanta de Paste, sarbatori legale) clientii nu mai vin la psiholog, cu exceptia urgentelor, puteti sa faceti un calcul destul de simplu sa vedeti ca din punctul de vedere al profesionistului, sedinta chiar nu costa mult.
Din acest pret, terapeutul isi plateste cheltuielile, taxele, contributiile la bugetele de stat, formarea, afilierile, concediile, si trebuie sa si traiasca decent luna de luna pentru a fi acolo si luna urmatoare si anul urmator la dispozitia celor care au nevoie de sustinerea sa.
Am pus impreuna aceste informatii atat pentru cei care doresc sa beneficieze de serviciile unui psihoterapeut liber-profesionist (mai ales profesionist!) cat si pentru tinerii terapeuti care sunt la inceput de drum in practica lor si poate nu au beneficiat de consiliere in ceea ce priveste managementul cabinetului individual si calcularea costurilor lunare. Imi doresc sa fie de folos si sa ajute la cresterea gradului de constientizare si de respect pentru munca psihoterapeutilor.
