Aleg acum sa imi ascult intuitia si nu ratiunea profesionala si sa scriu despre experienta traita, nu despre teorii si cercetari stiintifice.
De ce este recunostinta magica? Si ce inseamna de fapt sa fii recunoscator? Doua intrebari pe care mi-as dori sa le adresez tuturor oamenilor pe care ii cunosc. Si as asculta raspunsurile oricat de mult, pentru ca sunt convinsa ca nu ar fi deloc standardizate.
Pentru inceput voi raspunde eu. Ce inseamna sa fiu recunoscatoare? In primul rand nu este o buna maniera pe care am invatat-o in cei sapte ani de acasa, nu cred ca este o calitate care se poate sadi din exterior, este un sentiment pe care cred ca trebuie sa il descoperim in interior. Este acel sentiment care te umple cu adevarat si te face sa te simti intreg si care iti transmite ca esti mai mult decat suficient si ca ai mai mult decat strictul necesar pentru a trai o viata careia sa ii poti da sens. Este sentimentul ca apartii acestei lumi, ca desi esti singur (cum ne avertizeaza existentialistii ) totusi nu esti singur, ca desi nu ai tot ce ti-ai dori, ai totusi tot ceea ce iti trebuie ca sa te bucuri ca existi aici, acum.
De ce este recunostinta magica? Pentru ca te ajuta sa iesi din conditia de victima, de nemultumire cronica, de suferinta in general. Este antidotul ideal pentru anxietate, neincredere, depresie. Si este magica pentru ca apare cand esti pregatit sa o primesti. Nu o poti aduce cu forta in viata ta. Nici o serie nesfarsita de sesiuni de psihoterapie, nici incantari infinite de mantre, practici spirituale, jogging, metri cubi de carti de self-help nu pot garanta ca iti vor livra acest sentiment. El pur si simplu se releva, la momentul potrivit, cand esti pregatit si ti-ai facut temele (fie ele ore de psihoterapie, meditatii, introspectii, cautari personale, crize existentiale asumate, etc) si cand esti pregatit sa renunti la tot ce stii sau crezi ca stii despre tine si lume.
M-au inspirat sa scriu atat propriile mele cautari si experiente cat mai ales unii dintre prietenii mei si in general oamenii pe care ii intalnesc in jur si care sunt prea des nemultumimti, se simt mai tot timpul nedreptatiti, au des ceva critic de spus despre cam orice subiect fara sa propuna sau sa faca ceva alternativ. Inteleg perspectiva, am impartasit-o si eu mult timp.
Stiu ca lumea din jurul nostru este o oglinda obiectiva a starii noastre interioare. Asta ar putea sa ne ofere un motiv bun de introspectie.
Iar concret, pentru a reveni pe pamant, care sunt cateva simple motive pentru care sunt cu adevarat recunoscatoare: traiesc intr-o tara in care nu exista conflicte armate, unde principiile democratice se aplica suficient de des, unde riscurile de calamitati naturale sunt mici, pamantul este fertil, avem surse de apa potabila, deci nevoile de baza sunt implinite aproape din oficiu, fara sa simtim ca primim de fapt ceva ce nu e garantat pentru toti oamenii planetei. Am acces la orice sursa de informare, sunt libera sa imi exprim alegerile (in limitele legale), pot calatori, am intalnit oameni incredibili, iar problemele a caror existenta nu vreau nici pe departe sa o neg, sunt relative la unitatea de masura cu care le comparam. Nevoile noastre superioare, de dezvoltare isi pot gasi usor implinirea. Sunt constienta ca exista pe lume sisteme care functioneaza mai bine decat la noi, dar, devine ziua noastra mai buna daca ne comparam la nesfarsit cu ce au altii?!
Starea de multumire este o stare interioara, si depinde prea putin (probabil chiar deloc) de circumstantele exterioare. Totul este sa stim sa o cultivam. Si sa credem ca este posibil.
Iarba nu este mai verde de partea cealalata a gardului... Iarba creste in legea ei, atata timp cat exsita o samanta, sol fertil, ploaie si soare. Si la toate acestea avem cu totii acces, chiar daca nu ne aducem aminte in fiecare zi. Poate ar trebui...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu